The way girls are / SO TRUE :))

Băieţi, nu fiţi fraieri, luaţi aminte! :)))

I feel like i'm walking on air

Ăsta e sau nu e Rapidul...?!

Miercuri seara, pentru câteva secunde, nişte nebuni au văzut vişiniu în faţa ochilor şi au uitat să respire. Au privit doar, ca într-un film, o imagine în reluare, cu încetinitorul. Pentru că, în mintea lor, totul a durat mai mult de câteva zeci de secunde. A durat cât toate dezamăgirile puse cap la cap, de-a lungul anilor. Ani de care unii îşi aduc aminte pentru că i-au trăit, alţii îşi "aduc aminte", pentru că au auzit poveşti asemănătoare. O bară, un penalty ratat...Nimic nu îi mai ia prin surprindere, dar suferă de fiecare dată tot mai mult. Deşi ştiu că "ăsta e Rapidul" şi de alt argument nici nu mai au nevoie, pentru că orice argument nu are logică în faţa expresiei care defineşte fenomenul ăsta alb-vişiniu.
Rapidului nu i s-a întâmplat des să revină de la 0-2, dar adesea s-a întâmplat să revină adversarii de la 3-0 pentru vişinii. Ultimul meci în Giuleşti, ultima etapa dintr-un sezon pe care mulţi vor să-l uite mai repede. Fanii nu mai vin ca altădată pe stadion, chiar dacă e o oră acceptabilă, 20:00, fie ea şi într-o zi de miercuri. Mulţi zic că e de vină căldura, eu cred că, de fapt, obişnuiţi să fie dezamăgiţi, majoritatea preferă să stea acasă şi să-şi ascundă tristeţea în spatele televizorului.
Câţi dintre voi au crezut cu adevărat că, depinzând de alţii şi, în cele din urmă, de ei înşişi, vreme de 7 minute parcă, rapidiştii vor reuşi? Eu, mai pesimistă din fire, am fost convinsă că Unirea va face cel puţin egal cu Steaua, iar Rapiduleţu' se va împiedica de ieşeni. Evident, îmi doream să mă înşel. În ultimele minute, toţi eram antrenori, toţi dădeam indicaţii, toţi urlam şi gesticulam nervos. Ba ne puneam mâinile pe cap, ba ne întorceam cu spatele la poartă, ba ne puneam mâinile la ochi. O parte din noi, mai puţin masochistă, îşi dorea să nu mai vadă nimic, dar, de fiecare dată, după fiecare fază, câştiga cealaltă parte, care deborda de masochism. Şi... ne-am uitat până la final. Ştiţi, un final demn de un stadion ca Giuleştiul.
Prelungiri, Rapidul atacă furibund, dând şi întreţinând speranţele unor oameni mai nebuni decât echipa asta. Sunt prelungirile în care Rapidul depinde doar de el, adică situaţia pe care nici un rapidist nu şi-o doreşte. Pentru că Rapidul e ca un copil pe care părinţii îl ţin de mâna pe stradă, merg zeci de metri alături de el, iar apoi, vrând parcă să vadă dacă e "pe picioarele lui", îi dau drumul să continue singur. Şi copilul cade şi-şi zdreleşte genunchii şi plânge...
Rapid şi-a găsit un jucător mai nebun decât el însuşi, mai ghinionist decât Rapidul însuşi. E muntenegrean, dar are vocaţie de rapidist, ratează, îşi pune mâinile în cap, aleargă de nebun, se miră că poate fi atât de ratangiu şi o ia de la capăt. Şi nu e singurul, are şi-un frate portughez :)
Eram trecuţi prin foc de pe vremea când Nico rata cu seninătate. Dar mai şi marca în momente esenţiale. Sezonul ăsta n-a fost să fie, doi jucători, atacanţi, care altădată, în alte campionate, marcau din orice poziţie, acum n-au reuşit, uneori, nici cu poarta goală. Mai trist e că nu-i poţi acuza că nu au vrut, iar dacă altădată am urât să spun că doar ghinionul a făcut ca unul sau altul să nu marcheze, acum nu găsesc alte explicaţii. Poate mai mult ca niciodată Rapid a fost Rapid şi a ţinut cu orice preţ să arate că Giuleştiul iubeşte mai mult o bară frumoasă... sau un gol ca şi făcut scos de pe linia porţii de un adversar apărut din neant. Am auzit de "n" ori zilele astea o expresie "Nu era Rapidul dacă reuşea să marcheze în ultimul moment". Nu ştiu dacă era sau nu era, ştiu că am fi preferat să credem într-o minune şi într-un erou născut din zeci de ratări care ar fi fost uitate într-o secundă.
Prelungiri, Djalovici primeşte o minge, o şterge cu capul... balonul pluteşte, pluteşte.... e goooooo... ba nu! Djalovici ratează IN-CRE-DI-BIL şi Rapid nu merge în Europa! În tribune, oameni în toată firea plâng. Nici nu-şi mai aduc aminte când au făcut asta ultima oară, dar ştiu cu siguranţă că nu e ultima oară când plâng pentru că Rapidul clachează când îşi ţine singur soarta în mâini.... indiferent că personajele din teren, îmbrăcate în alb şi vişiniu sînt brazilieni, portughezi, muntenegreni, sârbi sau mai ştiu eu ce altă naţie :)

"Pois essa tempestade um dia vai acabar..."

"It's the last chance to feel again..."

"I'm safe up high, nothing can touch me"

Cică sunt pretenţioasă :|

Am găsit (pe site-urile de mimoze, unde altundeva?!) cum că iniţiala numelui şi a prenumelui influenţează puternic personalitatea unei persoane. So, let's see ce zic ăştia despre mine.

Litera C

Calitati: Ai o personalitate extrem de rafinata, fiind o iubitoare a tuturor lucrurilor frumoase. (da, sunt o sensibilă). Stii sa apreciezi lucrurile din jurul tau din punct de vedere estetic, ceea ce iti aduce o reputatie de femeie stilata si mereu eleganta. In plus, firea ta artistica iti poate oferi mari beneficii, pe termen lung. (da, trăiesc în lumea mea, se poate spune că e şi ăsta un beneficiu =)) )

Defecte: De multe ori, esti foarte pretentioasa si astepti imposibilul din partea oamenilor din jurul tau. (şi ăsta e defect??) Esti o persoana foarte exigenta si nu poti accepta cu usurinta defectele tale, dar nici pe ale altora. (adică eu cred mereu că se poate mai bine, repet, e ăsta vreun defect? :-w )

Litera V ( iniţiala de la primul meu nume, ce nu e clar?!)

Calitati: Intutia excelenta este unul dintre punctele forte ale personalitatii tale, ceea ce iti aduce relatii interpersonale bazate pe sinceritate, intrucat stii sa iti alegi cu atentie prietenii. (oh, da, îi aleg cu grijă şi, din când în când îi supun la teste de fidelitate =)) ) Ai o capacitate foarte buna de a-i asculta pe cei din jurul tau si ai cativa prieteni adevarati pe care poti conta, la bine si la greu. (câţiva sună a "mulţi", sunt muuuuult mai puţini)

Defecte: Ai o personalitate usor excentrica si manifesti o oarecare aversiune fata de indatoririle tale cotidiene. (Cine, eu?!? :D)

Litera N

Calitati: Firea ta te conduce catre armonia cu propriile tale sentimente si trairi, intrucat pui foarte mult accent pe latura emotionala a vietii. Iti plac relatiile echilibrate, in care ambii parteneri au un cuvant de spus, iar toate deciziile se iau impreuna. (No comment!) De asemenea, esti pasionata de domeniul autocunoasterii si ai o intuitie buna. (am, am, recunosc)

Defecte: De multe ori, tinzi sa dramatizezi anumite situatii si sa faci “din tantar armasar”, dupa cum spune o veche zicala din popor.


Nu ştiu altora dacă li se potriveşte, dar la mine se leagă. Aviz amatorilor care voiau să ştie mai multe despre personalitatea mea fascinantă.